A fi profesor , sa recunoaștem, e rau. Exista multe motive pentru care mulți nu vor sa fie profesori si chiar ii inteleg. Dar ce se intampla cand ajungi profesor pentru ca trebuie și nu pentru ca dorești? Toate astea ne afecteaza direct pe noi, elevii, cei care avem in fiecare zi in fata noastra nu unul ci mai mulți profesori.
Aproape toți profesorii care vin zilnic și ne predau diverse sunt ori plictisiți ori furioși de-a dreptul ori calmi, dar triști.
Atunci cand sunt plictisiți vin la catedra, se aseaza, ne dau ceva de conspectat si citesc ziarul sau pur și simplu se uita la noi și noi la ei. În cel mai frumos caz vin si dicteaza, iar noi, elevii, scriem ca roboții, mecanic, apoape adormiti. Cel mai draguț e cand nici nu mai vin la ora sau cand vin la jumatatea orei.
Cand sunt furioși vin in clasa, trîntesc ușa, pun absente, țipa ca nu exista creta/burete, deschid catalogul, asculta, jignesc și dau numai 2 și 3 ( pentru ca un profesor daca dorește sa iți dea 3 iți da indiferent de cat de mult ai invatat). Sau vin nervoși, trantesc usa și incep sa iși descarce nervii in fata clasei.
Starea de tristețe e chiar cea mai grava. Un profesor calm și trist vine la ora, nu e observat macar de elevi, pune note de 10 pe nimic, se chinuie sa predea dar nu il asculta nimeni, nu pune absențe si nu pedepseste niciodata. Cand obosește pur și simplu se așeaza la catedra si priveste trist spre clasa plina de imbecili care se cred in jungla.Exista, din pacate, puțini oameni care predau de placere, care și-au ales meseria asta pentru ca asta a fost visul lor de cand se știu, care sunt multumiți de ceea ce fac. Am am avut singur profesor pe care il pot numi aproape perfect,care a fost deriginta mea la liceu, acesta venea in clasa, zîmbea de fiecare data cînd intra pe ușa, pune absente la toate orele, ne asculta fara sa paraseasca acel zambet care ne liniștea, ne preda si apoi discutam despre orice. Eram și suntem prieteni, cand trebuie și elev -profesor. Vorbim , radem, glumim, dar suntem serioși cand vine vorba de a preda, a da teste și a pune note. La ora unui asemenea profesor nu poți sa nu inveti, sa nu participi. Daca nu de dragul materiei macar din respect pentru omul care ți-o preda.
In viziunea mea un profesor perfect e acela care reusește sa se impuna prin felul lui de a fi, nu prin prea multa seriozitate și in niciun caz prin frica. La ora unui profesor bun te duci de drag și te pregatești chiar si atunci cand nu ai niciun chef doar ca sa nu il dezamagești.
Din cauza situatiei grave in care se afla tot acest sistem nou, elevii, pierdem cel mai mult. Un profesor plictisit nu explica cum trebuie, un profesor furios pe salariul lui de nimic uita sa predea și doar tuna/fulgera/loveste in stanga si in dreapta, iar un profesor calm pur si simplu nu face nimic.
Ca sa fii profesor nu trebuie doar sa iți cunosti materia. Trebuie sa știi si cum sa o predai, sa iți placa ceea ce faci și sa respecti daca vrei sa fii respectat cu adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu